Exista o veche legenda conform careia olarii dupa ce trec in cealalta lume vor trece prin chinuri grele si prin foc, fiindca si ei la randul lor au chinuit pamantul si l-au ars.
Olaritul este una dintre cele mai vechi indeletniciri ale oamenilor, datand inca din perioada neoliticului. Aparitia olaritului se datoreaza necesitatilor de uz gospodaresc. Olarii au gasit tot felul de metode de imbunatatire a ceramicii, ajunganduse de la vase simple care nu necesitau ardere la vase smaltuite care se ard in cuptoare cu doua camere. Olaritul este o meserie grea deoarece olaritul traditional se face prin modelarea lutului galben care este framantat si macerat, pe roata olarului; roata olarului este alcatuita din doua discuri: pe primul disc se aseaza lutul, iar cel de-al doilea disc este actionat de catre olar. Vasele astfel obtinute sunt puse la uscat cateva zile, urmand apoi a se executa modelul de pe vase, iar vasele se pun in cuptor pentru a fi arse.